La inceputul anului 1902, Alfred Stieglitz anunta existenta unei noi organizatii numite „Photo-Secession”, un grup dedicat promovarii fotografiei ca forma artistica. Numele grupului sugera faptul ca promotorii acestuia urmareau sa sparga barierele limbajului conventional si plictisitor. De fapt, acestia erau dedicati, mai mult sau mai putin, stilului pictorialist, favorizand subiecte care apartineau genului traditional, promovate de generatii de artisti conventionali, si tehnici care tindeau sa ascunda realitatea intrinseca a fotografiei in spatele unei oarecare aure, manevrand negativul pentru a crea efecte artistice (desen, schita, pictura in ulei etc.). Membrii grupului au fost alesi de Stieglitz, 17 la numar, si un numar dublu de asociati. Printre membrii fondatori se enumerau: Gertrude Käsebier, Edward Steichen, Clarence H. White si Joseph Keiley.Pana in 1910, membrii gruparii s-au impartit in doua tabere: unii continuau sa manipuleze negativele si print-urile pentru a crea efecte non-fotografice, iar altii considerau ca aceasta manipulare distrugea tonul si textura, fiind nepotrivita fotografiei. Curand, gruparea s-a dizolvat.
