
Începând cu 1910, Olga participă la expoziţiile uniunii tinerilor. De asemenea, colaborează la almanahele grupului şi ilustrează volume de poezii futuriste şi zaoum (o formă futuristă rusă), printre care: „Jocul în Infern” (1912), „Cuibul marilor cuvinte” (1913), „Grommelons” (1914), „Cartea transmentală” (1916), „Războiul şi războiul universal” (1916) de Alexeï Kroutchonyck, cu care se căsătoreşte în 1916.
Olga ia parte la principalele manifestări avangardiste, evoluând de la cubo-futurism la suprematism, iar în 1915 expune împreună cu Malevich la Petrograd. Membă a grupării Supremus, participă la pregătirea revistei acesteia, care nu va fi niciodată publicată. Desenează, de asemenea, motive şi broderii penru fabricanţii de textile.
În 1918, Olga devine responsabilă de biroul de arte aplicate a Izo-Narkompros (secţiunea de arte plastice a comisariatului instrucţiunii publice – astăzi ministerul educaţiei).
Cea de-a 10-a Expoziţie naţională „Creaţia non-obiectivă şi suprematismul” îi aduce un omagiu postum în 1919 şi mai multe lucrări de-ale sale figurează în 1922 la “Erste russische Kunstausstellung“, la “Prima expoziţie de artă rusă” a galeriei Van Diemen din Berlin, organizată apoi şi la Stedelijk Museum din Amsterdam.